Certificate de material 3.1 / 3.2
Conform EN 10204, pentru fiecare lot livrat. Certificatul vine de la furnizorul de material, pentru fiecare marcă intrată în hală.
Calitate și trasabilitate
Calitate documentată la fiecare lot: certificate de material 3.1/3.2 conform EN 10204, rapoarte dimensionale, raport de primă piesă, SPC și CpK, trasabilitate pe șarjă și număr de topire, cotare GD&T conform ISO 1101 și ASME Y14.5.
Ce pleacă împreună cu piesele
Trasabilitate pe șarjă
Fiecare piesă poate fi urmărită până la numărul de topire al materialului.
Raport de primă piesă
FAI conform AS9102, înainte de eliberarea seriei.
Rapoarte dimensionale
Măsurare 3D pe tot fluxul, cu raport la fiecare lot.
SPC și CpK
Control statistic al procesului pentru cotele critice.
Cotare GD&T
Interpretare conform ISO 1101 și ASME Y14.5.
PPAP și 8D
Documentație de aprobare a producției și tratare structurată a neconformităților.
Documentația completă nu se cere la orice reper, ci atunci când reperul are rol de siguranță - o componentă feroviară, una de hidraulică sub presiune, una de care depinde funcționarea altui ansamblu. De aceea lista de mai sus este completă, nu selectivă.
Certificate de material: ce spune fiecare tip
EN 10204 nu descrie calitatea oțelului, ci cine garantează ce și pe baza căror încercări. Patru tipuri, două familii: două declarații fără rezultate de încercare și două cu ele. Diferența dintre ele decide dacă un lot poate fi urmărit până la șarja din care a venit.
| Tip | Ce confirmă | Cine îl emite |
|---|---|---|
| 2.1 | Declarație de conformitate cu comanda. Fără rezultate de încercare, fără valori măsurate. | Producătorul, fără verificare independentă. |
| 2.2 | Declarație de conformitate însoțită de rezultate din încercări nespecifice - probe de producție curentă, nu din lotul livrat. | Producătorul. |
| 3.1 | Rezultate din încercări specifice, făcute pe materialul livrat: compoziție chimică din șarjă, caracteristici mecanice din probe. | Compartimentul de control al producătorului, independent de producție. |
| 3.2 | Aceleași încercări specifice, dar convenite și confirmate de două părți. | Controlul producătorului împreună cu un reprezentant al cumpărătorului sau un inspector autorizat. |
Tipurile 2.1 și 2.2 sunt declarații fără încercări pe lotul livrat; 3.1 și 3.2 poartă rezultate specifice. Tipul se stabilește la comandă, de către cumpărător; norma nu îl alege în locul lui.
Certificatul urmărește șarja, nu piesa
Un certificat 3.1 atestă materialul din care a fost făcută piesa, identificat prin numărul de șarjă. Nu spune nimic despre cotele piesei - acelea se dovedesc prin protocolul de măsurare. Cele două documente răspund la întrebări diferite: din ce este făcută și cum a ieșit.
Ce face trasabilitatea să funcționeze
Un certificat de material are valoare doar cât timp legătura dintre lotul livrat și numărul de șarjă rămâne neruptă: bara marcată la recepție, marcajul păstrat la debitare, numărul trecut pe fișa lotului. Un certificat fără această legătură este o hârtie despre un oțel oarecare.
Când 3.1 este suficient și când nu
Pentru cele mai multe repere prelucrate, 3.1 este nivelul cerut: rezultate pe materialul livrat, semnate de un compartiment independent de producție. 3.2 se cere acolo unde condițiile de recepție prevăd o a doua parte care confirmă, iar aceasta se stabilește înainte de comandă, fiindcă schimbă felul în care este cumpărat materialul.
Ce se cere pe desen sau în comandă
Tipul de certificat, materialul cu standardul lui și, unde este necesar, cerința de marcaj pe piesă. O comandă care prevede doar un certificat, fără tip, lasă alegerea la latitudinea furnizorului, iar la recepție se poate constata că nu este cel așteptat.
Toleranțe generale: ce nu scrie pe desen se aplică oricum
Pe orice desen, cele mai multe cote nu poartă toleranță proprie. Aceasta nu le face libere: ele urmează mențiunea de toleranță generală, de obicei ISO 2768. Dacă mențiunea lipsește, fiecare parte presupune altceva - iar presupunerile se văd abia la recepție.
| Interval de cotă mm | Clasa f fină [mm] | Clasa m mijlocie [mm] |
|---|---|---|
| 0,5 – 3 | ±0,05 | ±0,1 |
| peste 3 – 6 | ±0,05 | ±0,1 |
| peste 6 – 30 | ±0,1 | ±0,2 |
| peste 30 – 120 | ±0,15 | ±0,3 |
| peste 120 – 400 | ±0,2 | ±0,5 |
| peste 400 – 1000 | ±0,3 | ±0,8 |
Abateri limită pentru cote liniare, din ISO 2768-1. Norma mai are clasele c (grosieră) și v (foarte grosieră), iar partea a doua, ISO 2768-2, acoperă abaterile de formă și de poziție cu clasele H, K și L.
De ce contează alegerea clasei
La o cotă de 300 mm, clasa f dă o fereastră de 0,4 mm, iar clasa m una de 1 mm - de două ori și jumătate mai largă. Diferența nu este teoretică: ea decide dacă o suprafață se termină dintr-o singură trecere sau cere una de finisare în plus, la fiecare bucată din serie.
Mai fin nu înseamnă mai bun
O mențiune „ISO 2768-f” pusă din precauție peste tot strânge și cotele care n-au nicio funcție - distanțe până la o muchie liberă, lungimi de degajare, adâncimi de teșitură. Fiecare dintre ele trebuie apoi ținută și măsurată. Clasa se alege după ce face piesa, iar cotele funcționale își primesc toleranța lor, scrisă pe cotă.
Toleranța generală nu ține loc de ajustaj
Un ajustaj - H7 pentru un alezaj de rulment, h6 pentru un capăt de arbore - nu iese niciodată dintr-o toleranță generală: la 50 mm, H7 înseamnă o fereastră de 25 µm, față de cele 600 ale clasei m - de douăzeci și patru de ori mai strâns. Ajustajele, rugozitatea și bazele de măsurare se scriu pe cotă, nu se lasă în seama mențiunii din colț.
Când mențiunea lipsește cu totul
Un desen fără mențiune de toleranță generală nu este un desen fără toleranțe, ci unul cu toleranțe nehotărâte. Se lămurește înainte de ofertă, nu după prima livrare: altfel prețul este calculat pe o ipoteză, iar reperul este măsurat pe alta.
Lanțul de cote
O toleranță strânsă pe o cotă nu se transmite ca atare ansamblului. Cotele se adună, iar felul în care se adună schimbă rezultatul de câteva ori. Aceasta este întrebarea la care un desen de reper singur nu răspunde.
- Cazul cel mai defavorabil
- Statistic (RSS)
- De câte ori mai strâns
Calcul liniar, pe un lanț de cote paralele. Un lanț real poate avea cote cu semne și sensuri diferite; atunci se însumează algebric, după schema ansamblului.
Însumare directă
Se presupune că fiecare cotă este la capătul cel mai nefavorabil al toleranței ei, toate în aceeași direcție. Rezultatul este suma toleranțelor și crește liniar cu numărul de cote: zece cote de ±0,01 mm dau ±0,1 mm. Este singurul rezultat care nu poate fi depășit niciodată.
Rădăcina sumei pătratelor
Dacă fiecare cotă este centrată, independentă de celelalte și distribuită normal, abaterile se compensează parțial. Totalul crește atunci cu rădăcina numărului de cote, nu cu numărul lor: aceleași zece cote dau ±0,032 mm în loc de ±0,1 mm.
Ce nu spune metoda statistică
RSS este o așteptare, nu o garanție. Ea presupune procese centrate și independente - o presupunere care cade dacă un reper se abate sistematic, dacă două cote provin din aceeași prindere sau dacă seria este prea mică pentru ca statistica să aibă sens. Pentru un reper critic sau o serie mică, cifra care ține este cea din însumarea directă.
Ce spune un indice de capabilitate - și când nu spune nimic
Când indicele Cpk este cerut la calificare, înțelesul cifrei se convine dinainte. Mai jos este definiția, nu o promisiune: valoarea atinsă de un proces anume se măsoară pe reperele în cauză, nu se anunță pe un site.
Cp și Cpk nu măsoară același lucru
Cp compară lățimea toleranței cu împrăștierea procesului, adică raportul dintre câmpul de toleranță și șase abateri standard. Spune cât de îngustă este distribuția, dar nu și unde stă ea. Cpk adaugă poziția: cât de aproape este media de limita cea mai apropiată. Un proces poate avea Cp bun și Cpk slab - împrăștiere mică, dar centrată greșit. De aceea Cpk este cifra care se cere, iar Cp singur nu spune destul.
Ce înseamnă valoarea
Pentru un proces stabil, centrat și cu distribuție normală: Cpk 1,00 înseamnă că împrăștierea umple exact toleranța - aproximativ 2.700 de piese la un milion cad în afara ei. Cpk 1,33 lasă o rezervă de o abatere standard de fiecare parte, adică în jur de 66 la milion; este pragul cerut curent în livrarea de serie. Cpk 1,67 coboară sub o piesă la milion și se cere acolo unde o scăpare este scumpă. Diferența dintre 1,33 și 1,67 nu este o ameliorare marginală: înseamnă de circa o sută douăzeci de ori mai puține piese în afara toleranței.
Când cifra nu spune nimic
Indicele presupune un proces stabil. Dacă scula se uzează și cota derivă, calculul dă o cifră frumoasă peste un proces care iese din toleranță mâine - de aceea se urmărește și tendința, nu doar indicele. Presupune și destule piese: un Cpk calculat pe cinci bucăți este aritmetică, nu dovadă. Și presupune un sistem de măsurare pe măsură - dacă incertitudinea aparatului mănâncă o parte însemnată din toleranță, cifra măsoară aparatul, nu procesul.
Ce se convine și ce se transmite
Caracteristicile aflate sub control statistic se stabilesc pe desen, la ofertare, nu după livrare - de regulă cotele funcționale, nu toate. Pentru fiecare se convin numărul de piese, mijlocul de măsurare și pasul de prelevare. Raportul dimensional pe lot însoțește oricum fiecare livrare; indicele de capabilitate se adaugă acolo unde a fost cerut și unde seria este suficient de mare pentru ca cifra să aibă sens.
Certificări
- ISO 9001:2015 Sistem de management al calității. Certificare inițială în 2019, recertificare în 2025. Certificatul este valabil numai cu vizare anuală.
Cerere de ofertă
Desenul se transmite prin formularul de mai jos. Oferta se întoarce în 48 de ore, iar documentația transmisă rămâne confidențială.
Trimitere desen